Naked Kissingsweetundressedmomanddaughter Fi Node 613 Chat Audition Maddielovestories's Blog

poveste fara sfarsit (fragment de roman)

April 6, 2011 by maddielovestories

Si pe mine m-au speriat vorbele lui: “este singur”. Stiam ca stie mai multe decat mine. Despre mine? stiam doar ca simt. Cred ca ti-am povestit de zeci de ori cat de dureros este acest sentiment. Sa simti emotii, senzatii, sa traiesti o viata care nu este a ta. Sa presimti.. fara sa ai nimic palpabil.. fara sa poti face ceva.

M-au speriat cuvintele tale… care, de fapt imi confirmau ceea ce stiam de mult timp.. tot iti spuneam, dar tu negai cu incapatanare. Ti-am spus ca te schimbi.. te privesc de atata timp…stiu cine erai atunci cand ne-am cunoscut…stiu cine esti acum..din pacate esti foarte departe de cel pe care il stiam. Esti departe de tine… stiu ca nu-ti este bine.. si stiu asta de foarte mult timp..

Ti-am povestit multe, dar nu ti-am spus niciodata de ce iubesc copacii. Pentru mine copacii sunt vesnici si ma uimesc de fiecare data. Am un copac al meu preferat. L-am botezat ”copacul dragostei”. Este plin de flori roz, il iubesc pentru felul in care ma face sa ma simt. Sunt fericita de cate ori il vad. Il stiu de ani de zile. Si ma uimeste in fiecare zi cu diversitatea lui.

Tu esti un astfel de copac.. pe care-l iubesc si care ma fascineaza.

De cate ori nu ai mers in parc si ai strivit sub pantof frunzele cazute. Poate, a fost vreodata o frunza speciala care ti-a atras atentia.. te-ai aplecat si ai luat-o sau pur si simplu ai trecut pe langa ea. Cred ca asa sunt si oamenii. In fiecare zi, intram in contact cu zeci de oameni.. dar nu ne oprim in loc pentru fiecare…Sunt oameni care ne raman in minte si in suflet pentru totdeauna, pe langa care nu am putea trece nepasatori.

Un astfel de om esti tu.

Ti-am spus o data, ca mi-a fost dor de tine. Dar nu stiam de unde vine dorul asta, de ce este si de cand este. Dar este un dor pe care-l port in mine de foarte mult timp. De cat timp? Nu stiu exact.. poate de sute de ani…

Evident ca exista momente fericite, vin si furtuni dar, dupa fiecare furtuna iese intotdeauna soarele.

Imi plac oamenii. Imi place sa-i vad.. ma uit la fetele lor.. la felul in care vorbesc in care zambesc, in care se imbraca.. cum merg pe strada…

Duminica m-am uitat la hartiile raspandite in toata camera. De fapt… erau gandurile mele. Citind ziarele on line am vazut un anunt. Erau scriitori care plateau pentru povesti, povesti de viata.  Am citit de cateva ori anuntul.. fiind tentata sa trimit povestea mea. Evident ca nu ma interesau banii…

As fi vrut sa povestesc cuiva… La un moment dat am crezut  ca eu nu o pot scrie. Ca nu as putea fi atat de obiectiva. Dar pana la urma nici nu trebuie sa fiu obiectiva.. trebuie sa scriu doar despre ce simt.

Povestea asta nu a inceput acum 7 luni, sau acum 1 an. Noi trebuie sa facem acum finalul unei povestii incepute cu foarte multi ani in urma.

Atunci eu eram un pictor nebun, nebun din dragoste. Cu inima si mintea imbibate de alcool si tigari. Un pictor nebun in cautarea sufletului pereche.. a femeii unice, de care sa se indragosteasca. Pe care in cele din urma o gaseste.. o picteaza.. si din cauza nebuniei si a haosului care era in viata lui.. nu realizeaza ca in sfarsit a gasit-o pe EA. Si o lasa sa plece.. lasand un gol in urma plecarii ei.

Sufletul lui nelinistit si nebun nu-si poate gasi linistea asa ca isi continua goana nebuna in alte si alte vietii.. facand aproape aceleasi greseli care-l ingenuncheaza.

Iti amintesti cum te-am cunoscut? Sunt convinsa ca da. Iti amintesti ca la putin timp dupa ce ne-am cunoscut ti-am povestit despre cartea la care lucrez. Si m-ai ascultat cu foarte mare atentie. Nu am mai scris de atunci nici un rand, am recitit cele scrise. Am foarte multe amintiri din trecut si din viitor. Asa ca de teama de a nu le pierde am facut ce face orice scriitor. Le asterne pe unde se nimereste: un petec de hartie, un mesaj sau un gand povestit unui necunoscut.

M-am reintors la povestea mea inceputa acum aproape un an de zile. Intre timp am scris foarte mult si despre foarte multe.

Stii de ce m-am reintors la poveste? Acum cateva minute ti-am spus, ca sper sa fie cartea pe care mi-am dorit toata viata mea sa o scriu.

Dar nu e adevarat.. scriu pentru a nu uita tu. Vreau sa o citesti.. ca sa-ti reamintesti de tine. Ti-am spus de sute de ori ca sunt fericita sau ca ma inspiri. Dar nu ai stiut niciodata sau poate nu ai crezut niciodata… ca m-ai facut sa si plang.  Si nu am plans niciodata pentru mine…am plans pentru tine intotdeauna.

Mi-am amintit, ca atunci cand eram pictor si te-am intalnit pentru prima data, erai de o puritate desavarsita. Puritatea ta, am pus-o pe panza. M-ai facut celebru si fericit. Dar eram destul de arogant… si in nebunia succesului am uitat pentru moment de tine. Nici nu am stiut atunci ca ma iubesti. Ti-am promis ca voi avea grija de tine si nu am facut-o. Am plecat si te-am lasat sa pleci.

Intre timp, am evoluat si am crezut ca am invatat din greselile trecutului. Ca acum sunt un om mai bun si mai intelept. Poate ca nu sunt atat de intelept pe cat imi doresc sau pe cat am crezut ca sunt. Se pare, ca urmele vanitati inca exista in mine.  Nu stiu, daca tu mi-ai inteles cu adevarat ”plajele mele” sau cat de largi sunt ele.

Dar stiu ca exista adevar absolut ca si rau absolut.  Dar nu il percepem intotdeauna asa cum trebuiepentru ca suntem influentati de tot ce ne inconjoara.

Aceasta poveste de fapt nu este pentru mine. Eu sunt doar un instrument in calea uitarii sau mai degraba un instrument care te ajuta sa te descoperi pe tine.

Eu trebuie sa scriu pentru tine: ca sa nu uiti cine esti, de unde vii, unde te duci si care iti este scopul tau in viata.

Te-am pictat o data, mi-ai salvat o data viata, acum te scriu! In felul asta ma vei ajuta sa-mi inchei menirea mea in aceasta lume si sa plec mai departe.

unei muze

March 15, 2011 by maddielovestories

de cate ori ma inspirai ma apucam cu mare placere de scris. Aproape ca intram in transa.

De foarte multa vreme, nu am reusit sa mai scriu nici macar un rand. Sufletul meu e gol, mintea mea e ravasita.  Muza mea nu ma inspira. Poate nici nu m-ai crezut cand ti-am spus ca esti muza mea. Dintotdeauna povestile au un inceput si un sfarsit. Cand eram copil citeam mii de povesti. Toate povestile sunt pline de talc. Eroii lor trec prin tot felul de intamplari care le pun la grea incercare, curajul, demnitatea, frumusetea fizica dar mai ales cea sufleteasca. Aproape toate povestile sunt violente. Exista intotdeauna personajul negativ si personajul pozitiv. Stateam cu sufletul la gura sperand ca adevarul si binele sa invinga. Aproape toata povestea demonstra ca minciuna, rautatea, invidia, geloziile sunt cele care triumfa. Nu pot uita suferintele, prin care treceau, lacrimile care inundau fata si sufletul personajelor pozitive. Dar, dupa multe piedici si greutati personajul care era calauzit de dragoste, curaj si adevar castiga. Si eram tare fericita.

Azi. Azi pentru mine a fost o zi plina de dezamagiri,  dintr-o data mi-am amintit chipul unei fetite de 5 ani. Si felul in care imi cerea ajutor de cate ori ma vedea. Nu am sa pot uita niciodata sufletul disperat al acelei fetite. Povestea ei este trista. Un copil abuzat sexual de bunicul ei. Parintii plecati in strainatate. Venea la gradinita. Ochii ei nu se ridicau niciodata din pamant, nu se bucura niciodata de jucariile de care era inconjurata, rasul vesel si cristalin al colegilor ei o lasau rece. Nu radea niciodata. Nici macar nu mai plangea. Isi mototolea rochita si-si privea doar varful pantofilor. Intr-o dimineata ne-am descoperit una pe cealalta. Pentru prima data si-a ridicat capusorul ei balai la auzul vocii mele calde si plina de dragoste pentru ea. Dupa o saptamana a venit la mine fara teama, luand in brate papusica pe care  o daruisem. O papusica la fel de frumoasa ca si ea. Imi zambea de cate ori ma vedea. Asculta cu atentie povestile pe care le citeam copiilor. Incepuse chiar sa invete cateva  cuvinte in limba engleza. Eram fericita.. ca in sfarsit binele , dragostea si curajul ei au invins.

Ca de obicei, m-am dus la gradinita, am facut prezenta si nu am vazut-o. Am intrebat peste tot de ea. Nimeni nu a stiut ce sa-mi spuna. Serviciile sociale nu s-au bagat. Politia nu s-a autosesizat. Dupa o saptamana apare. Ravasita, trista. Poate chiar mai trista decat atunci cand am cunoscut-o. M-am dus la ea si am luat-o in brate. De data asta nu m-a mai privit chiar daca i-am vorbit cald, chiar daca i-am spus povesti, chiar daca am leganat-o ca pe un copil mic.

Atunci am realizat ca povestea ei nu are un final fericit.In momentul in care ne-am luat ramas bun m-a privit. Toata fiinta ei mi-a cerut ajutorul. Nu a scos nici macar un sunet. Dar ochii ei ma imbratisau si ma rugau. M-am dus la ea si i-am promis ca nu o sa mai las pe nimeni sa-i faca rau. In clipa aia am luat hotararea sa o infiez. Eram singura sansa pentru copilasul ala chinuit. A venit la mine, mi-a luat mana in manuta ei si a pus-o in dreptul inimi. Si mi-a multumit. Eu i-am luat manuta, i-am pupat-o si i-am promis ca totul o sa fie bine.

A fost ultima oara cand am vazut-o. Nu am reusit sa mai ajung la ea. M-am luptat cu un sistem corupt, cu oameni fara suflet, cu indiferenta, rautate, ipocrizie. Am aflat ca parintii au venit sa o ia cu ei. Nu am crezut asta niciodata. Da. Aceasta poveste este o poveste in care dragostea, bunatatea si adevarul nu inving. O poveste fara final fericit.

Chipul blond si pur al fetitei mi-a amintit de micuta sirena. Micuta sirena se indragosteste de print. Il salveaza de la innec, il duce pe plaja, ea se aseaza pe o stanca si incepe sa cante. Printul isi revine si nu aude decat vocea ei minunata. Se uita dupa ea dar nu o vede pentru ca ea deja era in mare. Dar printul care-si cauta iubirea prin lume se indragosteste de vocea ei si isi da seama ca ea este fata pe care o cauta. Micuta sirena se gandeste sa faca sacrificiul suprem pentru dragostea ei. Asa ca se duce la vrajitoarea marii, care-i promite ca in loc de coada ei de sirena ii va oferi picioare. Dar ii cere in schimb vocea ei minunata. Ea o intreaba ” si cum ma va recunoaste printul? El m-a auzit doar cantand?” Vrajitoarea rade si ii intinde hartia, pe care aceasta o semneaza sperand ca printul sa isi dea singur seama ca ea este fata de care el s-a indragostit si o va saruta astfel vraja rupandu-se. Cei doi se intalnesc, dar printul nu realizeaza ca fata din fata lui este fata de care s-a indragostit pentru ca era muta, nu putea scoate nici macar un sunet. Dar pentru ca totusi a placut-o pentru felul ei de a fi, o ia la palat. Il amuza teribil. A doua zi micuta sirena se duce sa-l vada pe print sperand ca de data asta isi va da seama ca ea este fata pe care el o cauta. Din nefericire printul era langa o fata care avea vocea ei minunata. Vrajitoare cea rea si urata a luat chipul unei fete frumoase si vocea micutei sirene. Ajungand astfel la print prin minciuni si inselatorie, care se pregateste sa se insoare cu vrajitoarea. Finalul este fericit. In ajutorul micutei sirene sar toate vietuitoarele si fac tot posibilul sa impiedice nunta, aratandu-i printului ca este pe cale sa se insoare cu o vrajitoare. O poveste despre adevar, puritate si dragoste care e dominata de minciuna, invidie, inselaciune. Dar in final adevarul invinge. O poveste cu final fericit.

mNaked Kissingsweetundressedmomanddaughter Fi Node 613 Chat Audition Maddielovestories's Blogl u u Free%20mom%20and%20son Swingers z 1 Http%3B%2F%2Fwww.pornwall.com kNaked Kissingsweetundressedmomanddaughter Fi Node 613 Chat Audition Maddielovestories's Blogt y y Party A l Www.222aj.com. Chat Audition